Art & Engineering

(articol original pe http://www.danimocanu.ro/)

“Structural Engineering is the Art of moulding materials we do not wholly understand into shapes we cannot precisely analyse, so as to withstand forces we cannot really assess, in such a way that the community at large has no reason to suspect the extent of our ignorance.”

Citatul de mai sus descrie cel mai limpede meseria de inginer proiectant, stabilind totodata punctul ei de pornire, uitat de-a lungul istoriei: creatia. Amnezia genezei acestei meserii porneste de la revolutia industriala, iar prezentul il clasifica nedrept pe inginer ca fiind executantul unor formule matematice intr-un proces de manufactura. Scoala si credinta sociala actuala ne-au invatat cum sa ajungem la produsul finit, ne-au aratat calea catre cum sa facem,  uitand sa ne spuna de ce facem ceea ce facem?. Ca sa raspunda unor astfel de intrebari, o noua stiinta isi face loc in contextul actual: filozofia ingineriei.

Ruptura teoretica dintre arta si ingineria structurala a coincis cu momentul diferentierii meseriilor de arhitect si de inginer. La inceputurile manifestarilor constructive umane, rolurile erau asumate integral de aceeasi persoana. Astfel Imhotep (”the one who comes in, with peace”) este primul inginer si arhitect cunoscut. Actul de creatie era dirijat de o singura vointa, stapan asupra minorelor cunostiinte ce reflectau cele doua meserii de acum 4000 de ani pana in secolul al XIX-lea. Explozia de informatie prezenta astazi face absolut imposibila manevrarea cu un profesionalism inalt a celor doua indeletniciri, ca urmare, divortul a fost inevitabil.

Divizarea a avut un rol exploziv asupra epocii moderne, iar bariera stabilita anterior a fost depasita printr-un joc de echipa. Spatiile urbane, asa cum arat ele astazi au fost create prin separarea initiala a unor meserii, care apoi, dezvoltate separat si capabile sa-si raspunda singure la intrebarile cauzale, au interactionat cu o forta creatoare mult amplificata. Cresterea exponentiala de pe parcursul ultimilor doua sute de ani continua deasemenea intr-un mod orbitor. Efectele benefice sunt majoritare si de multe ori insesizabile datorita obisnuintei.

Efectul negativ de orbire se revarsa asupra celor care nu reusesc sa priveasca dincolo de forme, respectiv dincolo de calcule si datorita carora procesul de creatie se metamorfozeaza intr-un avort provocat de un razboi rece si absurd. Intocmai ca o rivalitate biblica dintre doi frati imaturi, lupta dintre cele doua bresle are efecte cicatrizante asupra produsului finit: cladirea sau orasul. Odata cu despartirea meseriilor s-a trasat o linie de catre un tribunal neavizat, conform careia arta este integral captata de arhitect, iar inginerul a ramas doar un executant, un zidar modern a carui nume este repede uitat, dar a carui responsabilitate se prelungeste pe intreaga durata a vietii. Corectia acestei pareri este ingreunata de conceptia actuala conform careia scoala creeaza meserii. Din pacate ea este capabila doar sa oferere linii de ghidare si nicidecum pentru definitivarea profesionala. Adunand cele de mai sus imi asum riscul sa afirm ca nu toti cei care stiu desena sunt arhitecti, iar capacitatea efectuarii unor calcule nu da nimanui statutul de inginer.

Incercand sa caut samanta discordiei si modul in care a fost plasata irational in discursul nostru, am ajuns la primele zile de facultate unde arhitectii ne erau prezentati ironic drept poeti chiar de catre profesorii nostri, iar insusi decanul departamentului de arhitectura ii intampina pe boboci cu ideea de fiinte superioare inginerilor. Avalansa declaratilor de capa si spada au continuat in acelasi fel, dar efectele ei sunt agravate de realitatea ca nu mai suntem studenti si ca suntem angrenati intr-un proces de a schimba mediul exterior, de a modela lumea astfel incat sa corespunda esteticii si functionalitatii prezentului si a viitorului. Formele subiective ale aspectului si metodele empirice de calcul pe care ne bazam intr-o proportie mare fac front comun mai mult decat insusi oamenii implicati in procesul de creatie.

Asadar, in semn de intoarcere la adevarata natura a obiectivului nostru comun deschid calea spre un dialog. Intrebarile care se nasc din cerinta mea fac referire mai mult la aspectul personal al discutiilor si nu la generalitati, pornind de la premisa ca orice razboi de anvergura se reduce in final la lupte de guerrila. Chiar daca privesc situatia dintr-o parte a baricadei astept ca schimbarea sa vina din ambele tabere concomitent si militez pentru inlocuirea prejudecatilor ierarhice cu certitudinile creatiei.

(articol original pe http://www.danimocanu.ro/)